Mi-a fost imposibil sa rezist a nu viziona filmul din momentul in care am vazut posterul. De-a lungul timpului mi-am cultivat o crescanda pasiune pentru filmul extrem, filmul ce nu cunoaste bariere si adesea aduce si te surprinde prin elemente noi. Tocmai aceasta nevoie de nou, de diferit m-a impins spre segmentul pe care-l numesc film extrem insa nu total in acceptiunea larga, cea des intalnita de combinatii cult/horror/experimental. In general filmul extrem pentru mine trebuie sa atinga, sa socheze (nu sub aspect grafic neaparat), sa ma faca sa-mi pun intrebari. Mai simplu spus trebuie sa aiba o mare doza de disturbingness. Shinjû: Ten no Amijima (Double Suicide) al lui Shinoda Masahiro nu cred ca poate fi gasit pe undeva categorisit ca film extrem insa pentru mine (partial) este, perceptia ma face sa-l consider asa. Este un simplu exemplu, Ag-o (Crocodile), primul film al lui Kim Ki-duk, Xich Lo (Cyclo) al lui Anh Hung Tran sau Xianggang zhizao (Made in Hong Kong) al lui Fruit Chan sunt altele. Toti regizorii citati fac parte din galeria preferatilor mei. Imamura, Teshigahara, Wakamatsu si ei au multe filme extreme (si incantatoare) in viziunea mea. Si mai sunt, prea multi pentru a fi enumerati mai ales ca am plecat de la un simplu exemplu. Evident si ei se alatura celorlalti deja citati in ce priveste locul de seama pe care-l au in topul preferintelor mele. Si da, sunt un mare pretuitor al cinematografiei asiatice.Revenind la Singapore Sling. Nikos Nikolaidis (mort anul trecut, rip) a cochetat de-a lungul carierei sale cu filmul mainstream. Insa franturi ale talentului si viziunii sale deosebite se pot gasi si in filme anterioare anului 1990, anul lansarii lui Singapore Sling.
Poate cea mai mare influenta asupra filmului o are clasicul Laura, film din `44 cel mai bine incadrat la sectiunea noir. Nu doar ca este influentat ci este posibil sa se doreasca chiar un omagiu (in felul sau ciudat) la adresa filmului lui Preminger. O alta influenta majora o reprezinta clasicul cult Thundercrack! (1975), film pe care desi il am pe lista de asteptare de mult timp n-am apucat decat sa citesc (mult) despre el, nu si sa-l vad.
Personal am facut diverse legaturi cu alt clasic al filmului extrem (de data asta in adevaratul sens al expresiei), 964 Pinocchio al lui Fukui Shozin. Insa in timp ce acolo atmosfera este cyberpunk aici este clasica cu tente baroce. Acolo actiunea este furibunda, aici-lenta. Rezultatul final, feelingul insa nu se schimba.
Printre punctele forte ale filmului sunt cinematografia/fotografia si prestatiile actorilor. Cinematografia este rodul lui Aris Stavrou iar alb-negrul este la fel de puternic ca in noirurile cele mai reusite ale lui Henri-Georges Clouzot. Filmul beneficiaza de excelentele prestatii ale celor trei actori (singurii daca nu-l punem la socoteala pe tatal mumificat care-si violeaza fiica la varsta de 11 ani), Meredyth Herold (fiica), Michele Valley (mama) si el, Panagiotis Thanasoulis in rolul lui Singapore Sling.
Actiunea, povestea ? El este un detectiv corupt ce-si cauta iubirea pierduta pe numele sau Laura. Grav ranit, ajunge in plasa incestuosului duo mama-fiica, intamplator raspunzator si pentru moartea iubitei sale dupa cum avem sa aflam pe parcurs. In momentul in care el este pe punctul de a ajunge la usa acestora cele doua (intr-o costumatie cel mult sumara) sunt ocupate cu ingroparea soferului lor. Vizual filmul este superb, descoperim inca din primele momente ale sale. Odata schimbat exteriorul cu interiorul atmosfera devine mai degraba gothica.
Ce se intampla in film este greu de spus. Ar fi mai simplu de enumerat ce nu se intampla. Niciun fetisism nu este lasat in afara lumii create de Nikolaidis iar cei trei se imbarca intr-o calatorie inimaginabila pe taramul perversiunii, grotescului si ciudateniei.
Filmul atinge o cota atat de inalta a dementei incat nu poate fi incadrat strict decat intr-o liga a sa proprie. Nici un taboo nu ramane neatins in acest real surreal cosmar (daca-mi e permis jocul de cuvinte) al celei mai intunecate minti umane. Decadenta atinge cote inimaginabile iar paroxismul ciudateniilor ce se desfasoara in fata ochilor nefericitului spectator este probabil neegalat pana in ziua de azi. Secretul ? Totul este facut cu stil, greu de crezut dar adevarat, palpabil chiar.
Daca cineva se intreaba de unde titlul filmului/personajului... este un cocktail. Un cocktail este si filmul in esenta, un cocktail de noir (neo), horror, umor si alte elemente deja enumerate. Facandu-mi deja antrenamentul de-a lungul timpului cu filme gen mentionatul 964 Pinocchio socant nu mi s-a parut (mai) nimic, mai degraba amuzant. Insa daca as alege un film la care de undeva de dupa o oglinda sa urmaresc reactiile diverselor persoane, necunoscute sau de preferabil cunoscute atunci cu siguranta acesta ar fi. Ar fi o experienta unica. Pentru ca sunt sigur ca reactiile mele (amuzament, rara surprindere) cu greu s-ar regasi in ale lor. Sadism, regurgitare erotica (!!), tortura, necrofilie, canibalism, injunghiere vaginala (!!), amestecuri de absolut toate felurile de lichide corporale, crime, masturbare cu fructe (!!), eviscerare si bondage sunt doar cateva dintre ingredientele Singapore sling-ului a la Nikolaidis. Bunele maniere la masa lasa si ele de dorit.
Pe durata celor aproape doua ore (112 minute ca sa fiu exact) o singura data am simtit nevoia sa-mi dezlipesc ochii de pe ecran din cauza reactiilor stomacului. Privesc asta ca pe o realizare a regizorului, lumea zugravita de el poate fi privita ca un adevarat poem, lirismul imaginilor (desi ma repet, sunt sanse mari sa intoarca stomacul pe dos de nenumarate ori unei persoane mai sensibile) fiind extrem de pregnant si cu atat mai valoros cu cat imprejurarile nu sunt favorabile. Partea de arthouse incorporata de film nu trebuie deloc neglijata si cu riscul de a ma repeta realizarile regizorului si ale staff-ului sau sunt impresionante facand poate chiar diferenta intre un film cel mult haotic si repugnant si aceasta adevarata experienta, fascinanta, atragatoare si (recunosc, vinovat/stanjenit) chiar senzuala pe alocuri. M-am referit aici la Singapore sling, nu, nu vorbesc despre altceva.Tipic pentru genul noir actiunea ia turnuri neasteptate pe care insa nu le voi dezvalui ci sper sa le gustati singuri. Singuri la propriu si la figurat, daca totusi va incumetati sa-l priviti nu faceti greseala sa-i invitati in acest voiaj cinematic delirant si pe cei dragi.
When he was alive father did the killing and mommy and I would plant decorative and aromatic flowers on the graves
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu