L'année dernière à Marienbad (1961) - Alain Resnais

Am fost norocos sa incep aventura mea cu cinematografia lui Resnais prin vizionarea primului sau lung metraj. Nu, nu acesta ci Hiroshima mon amour. Poetic si indefinibil, o poveste de dragoste prezentata total atipic. A reprezentat un nou limbaj pentru mine cel obisnuit pana in urma cu nu multe luni fata de timpul respectiv cu filmul `de consum` pe care acum il infierez. Nu seamana foarte mult cu obiectul discutiei decat prin elemente auxiliare, tehnice sa zic insa sa le vad in cronologia asta si nu invers m-a ajutat sa inteleg mai bine L'année dernière à Marienbad, film complex, `puzzling`.
Poate ca, cea mai buna cale de a te bucura de acest film este aceea de a nu incerca sa-l interpretezi abrupt, de a nu incerca sa-l intelegi imediat ci doar sa te lasi sedus de el si atras in jocul lui Resnais. Poate suna absurd dar in mod sigur vei obtine mai mult decat daca la fiecare pas te-ai intreba clasicul de ce. Sau cine sau cum. Chiar este un film de care trebuie sa te lasi inghitit pentru a-l putea patrunde, chiar si superficial. E un film pe care trebuie mai degraba sa-l simti decat sa-l intelegi.
Filmul are un extrem de puternic caracter oniric. Flash-backuri sau presupuse flash-backuri (presupuse pentru ca nu poti fi sigur de nimic, totul este extrem de identificat) sunt prezente la tot pasul. Cinematografia...un singur cuvant. Glamour.
Un labirint de cuvinte si imagini, caracterizarea cea mai simpla si la indemana pe care i-o pot atribui acestei adevarate experiente.
Intriga... cu toate e ca e oarecum vulgar a incerca sa rezumi acest film in cateva cuvinte... EL, regasit in scenariu ca X incearca sa o convinga pe EA (regasita ca A, foarte probabil casatorita) ca acum un an (cel mai probabil) au avut o aventura, o aventura ce trebuie sa-si gaseasca concluzia prin fuga lor impreuna dupa un an. Presupusul acum. Femeia nu-si aminteste si neaga cu obstinatie. Lumea in care se desfasoara mai toata actiunea este un hotel ca si in Hiroshima mon amour, spatiu inchis, ireal, luxos, rece si mecanic (oamenii sunt pe un permanent stop-motion dezactivat de regizor dupa necesitatile sale).
Meritele pentru realizarea acestei adevarate pietre de hotar in cinematografie trebuiesc atribuite si lui Alain Robbe-Grillet, autorul scenariului, unul dintre numele grele ale curentului nouveau roman, curent ce cuprinsese Franta anilor 50. Acesta spune intr-unul din documentarele pe tema filmului ca intelegerea dintre el si Resnais era perfecta, ideile si `cauzele` lor fiind aproape identice.
Vocea ce ne ghideaza de-a lungul filmului este tot a lui Robbe-Grillet. La fel ca si in Hiroshima mon amour Resnais incredinteaza rolul Ei unei actrite de teatru aflate la primul sau rol principal in cinema. Acolo era Emmanuelle Riva aici e Delphine Seyrig. Acolo personajele erau denumite Ea si El aici sunt A si X. Asemanarile nu se opresc aici dar nu insist.
Istoria realizarii filmului este extrem de interesanta. Este filmat in Germania in doua castele timp de aproape 2 luni apoi e terminat in studio la Paris. Odata editarea terminata este aratat distributorilor. Acestia sunt oarecum socati si refuza sa-l lanseze. Astfel filmul pt. o perioada devine underground. Resnais si Robbe-Grillet organizeaza proiectii private pt. persoane influente. André Breton (caruia initial trebuia sa-i fie dedicat) este unul dintre primii care asista la el. Acesta insa nu-l gaseste pe placul sau. Alte proiectii particulare sunt organizate pt. Jean Paul-Sartre, Alberto Giacometti, Cocteau si Antonioni. Doar dupa ce filmul primeste Leul de Aur la Venetia distribuitorii decid sa-l lanseze pe piata. Cu un real succes.
Filmul dintr-o anumita perspectiva poate fi considerat un joc. Un joc in care se regasesc alte jocuri. Jocuri de societate sau jocuri care vor deveni la moda dupa lansarea filmului, piesele de teatru prezentate... jocuri in joc.
Referitor la locatie este indusa ideea de labirint. Prin imagine si mai ales naratie. Spatiul este atemporal. Timpul desfasurarii actiunii la fel nu poate fi definit cu siguranta. Totul este invaluit in mister. Personajele ce populeaza acest hotel sunt lipsite de viata parca si intr-un fel dezumanizate. Fiind lansat in era post atomica unii critici au conchis ca actiunea s-ar putea desfasura chiar intr-o lume ce nu mai exista iar actorii ar fi un fel de zombie, fantome extrem de stilizate. Se poate face o legatura chiar cu Shining-ul lui Kubrick de peste 20 de ani.
Repetitivitatea este poate trasatura definitorie a filmului si a perioadei de inceput (si cea mai fructuasa imo) a intregii cariere a lui Resnais. Totul se repeta, oamenii repeta aceleasi lucruri ca niste automate. Singurul personaj ce pare sa incerce sa scape din acest labirint mecanic este El. Vehiculul cu care incearca sa scape este... dragostea.
Sunt multe lucruri de spus, lucruri pe care le observi, de care-ti poti da seama la prima, a doua sau a treia, a n-a vizionare a filmului. Personal pentru mine este a treia si inca descopar noi sensuri.
Tocmai in asta sta frumusetea filmului, in sensurile, in intregile noi interpretari pe care i le poti atribui. Si fara nici o umbra de dubiu 'L'année dernière à Marienbad` este unul dintre cele mai interpretabile filme din istoria cinematografiei. O pelicula interzisa celor care prin film inteleg `distractie`