Ukigumo aka Floating Clouds (1955) - Naruse Mikio

Cinematografia japoneza e departe de a insemna doar Kurosawa si Ozu. Langa acesti uriasi un loc de seama e ocupat de Naruse. Pana nu cu mult timp in urma filmele sale nu erau accesibile gasindu-se doar foarte rar pe VHS subtitrarile la fel fiind un lux. De curand situatia s-a schimbat, cateva din filmele sale au fost transpuse pe dvd, multi au luat contact cu el si astfel partial si-a castigat o binemeritata recunoastere.

Floating Clouds este considerata de multi opera sa cea mai insemnata. Bazat pe un roman al scriitoarei Fumiko Hayashi cu care dealtfel a colaborat la inca 4 dintre filmele sale de succes filmul se incadreaza in asa-zisul shomingeki, gen popular in Japonia de dupa al doilea razboi mondial.

Ca si pt. scriitoarea mai sus mentionata si pt. Naruse tema principala in filmele sale o reprezinta femeia. O femeie ce-si cauta un drum, o identitate in aceste timpuri neguroase ale societatii nipone, o femeie ce trebuie sa lupte, sa lupte si sa cedeze in aceasta lupta chiar si onoarea ajungind sa se prostitueze pt. simplul drept de a trai. O femeie ce razbate. In majoritatea filmelor sale acesta femeie e puternica, sigura pe ea, stie ce vrea. Nu si in Ukigumo.
Eroina filmului, Yukiko, in viata reala frumoasa si tot pe atat de talentata Takamine Hideko imparte majoritatea celor peste doua ore ale filmului cu Tomioka (Mori Masayuki). Ambii sunt obisnuiti ai filmelor lui Naruse fiind actorii principali inclusiv in When a Woman Ascends the Stairs, un alt film de real succes si valoare. In extrem de valorosul cast l-am mai remarcat cu placere pe Reiko Dan. Si el va juca in When a Woman Ascends the Stairs 5 ani mai tarziu.
Filmul se desfasoara pe mai multe planuri, doua in mod special importante, primul ce-i prezinta pe cei doi in Indochina Franceza (actualul Vietnam) al doilea dupa revenirea in tara. Japonia fusese infranta. In Indochina in mare cei doi se indragostesc si petrec clipe minunate.
Intorsi in Japonia practic si adevarata actiune, melodrama incepe sa se desfasoare apasator. Cele doua planuri se intrepatrund adesea prin intermediul flash-backurilor. Cei doi incearca sa se adapteze dificilei vieti ce-o regasesc acasa, separat pt. ca nu-i asa, el era casatorit, ea nu stia. Relatia lor e complexa si pigmentata cu permanente respingeri, mai ales din partea lui, el fiind o fire mai detasata, chiar genul playboy.
Viata cotidiana e infernala si replici extreme de genul `-You should stay in bed; - I can't afford to` sau `If I had enough money I could have saved her` releva dramatismul social la care sunt supusi. Nu-i de mirare ca in vise devine tot mai greu de crezut dupa cum declara si Tomioka: We're too old to live on dreams.
Un motiv des intalnit in film e reprezentat de plimbarile pe care cei doi le fac, nenumarate plimbari, pe drumuri de tara sau de oras. Imo Naruse urmareste scoaterea in evidenta a neincetatelor cautari launtrice ale celor doi. Apoi ploaia, aceasta revine obsesiv in momentele de tensiune in cuplu sau negative in general.

Atmosfera este apasatoare, sumbra oarecum, induce o stare de `fara scapare` si fara sa-mi dau seama m-a dus cu gandul la Dostoyevsky. Cu placere am remarcat mai apoi ca, conexiunea are mai mult decat un sambure de adevar el fiind si unul dintre principalii eroi in ecranizarea lui Kurosawa dupa Idiotul, Hakuchi.
Reactiile la circumstantele sociale si eforturile la care sunt supusi sa le depaseasca sunt excelent redate de Naruse. El nu mai este acelasi din Indochina si spune la un momentdat purul adevar, `I lost everything, even my soul`. Ea cocheteaza cu relatii la limita dintre prostitutie si `intretinuta`. Disperarea, tensiunea, saracia adesea, toate se regasesc extrem de pregnant.
Naruse reuseste sa realizeze un maiestuos portret al melancoliei, al respingerii inter-relationale si al resemnarii spirituale. Prin flash-backuri si o anumita tema muzicala exotica prezentata initial in Indochina Naruse creeaza un sentiment acut de discontinuitate ce reflecta perfect zbuciumata relatie a celor doi.
Momentele de lumina, de speranta sunt rare tinzind spre zero. Prezenta catorva copii in 3 scene poate sa fie menita sa indice asa ceva dar cu siguranta nu se poate sti.
Dupa diverse aventuri sfarsitul pare sa le fie surazator eroilor insa nu ar avea farmec si indreptindu-se spre o insula unde cei doi ar trebui sa se reuneasca si sa traiasca o probabil a doua Indochina, poate chiar permanenta norocul le intoarce spatele definitiv si filmul se incheie tragic

The life of a flower is so brief,

Yet it must suffer much grief

Daca `melodrama` ar trebui sa definesc printr-un film in mod sigur acesta ar fi unul dintre cele la care m-as gandi. Pt. Naruse calea spre fericire este pavata cu deziluzii, piedici si disperare. Si as putea adauga cu o tenta personala... adesea nu duce nicaieri