miercuri, 23 ianuarie 2008

Spoorloos aka The Vanishing (1988) - George Sluizer

Regizorul George Sluizer si scriitorul Tim Krabbé, ambii olandezi ofera un adevarat studiu in obsesie si nebunie cotidiana in Spoorloos (The Vanishing). Filmul are la baza cartea lui Krabbé, The Golden Egg. Este un thriller dar cel mai adesea il veti gasi acompaniat de termenul horror. Nu exista o picatura de sange, nu sunt urmariri frenetice cu masina, nu exista oameni alergind cu securea in spate prin paduri. Dar asta nu ar fi o noutate pentru un thriller ce se respecta si nici macar pentru un horror. Noutatea pentru acest gen de film este ca iti sunt puse toate cartile pe masa foarte rapid.
Ii avem pe Rex si Saskia un cuplu de indragostiti intr-o vizita ciclistica in Franta anului 84.
Il avem pe Raymond Lemorne, profesor de chimie cu doua fete si o sotie, o familie normala. Insa deducem foarte repede ca Raymond este sociopat (mai apoi chiar el o recunoaste pe tonul cel mai calm) si in timpul liber tocmai se pregatea pentru o rapire. Aceasta are loc apoi totul se desfasoara la nivel psihologic, filmul este un thriller psihologic in adevaratul sens al termenului. Si aici sta puterea sa.
Urmatoarea parte din film insista in special pe creearea/cimentarea imaginii celor doi, Rex si Raymond. Rex este acaparat de obsesie (au trecut trei ani si totusi nu s-a impacat cu ideea pierderii iubitei sale, dimpotriva, in feluri diferite o cauta disperat) Raymond - sociopat.
Cei doi, Rex si Raymond seamana foarte mult. Poate nu initial dar ajung sa semene foarte mult. Intr-un anume sens am avut impresia ca Rex e in acelasi grad mentally disordered ca si criminalul. La un momentdat Rex spune sunt gata sa fac orice pentru a afla adevarul. Nu stie exact spre ce se indreapta dar nici nu conteaza pentru el, este 100% clar ca afirmatia aceasta o poarta in suflet, face parte din el si chiar e pregatit pentru orice risc, pentru orice sacrificiu. Obsesia sa nu are limite. Pe de alta parte criminalul intr-unul din episoadele cheie salveaza un copil de la innec iar fata sa il numeste erou . El spune ca nu poate accepta asta si nici sentimentul de mandrie decat daca-si dovedeste sie insusi ca poate sa faca si lucrul cel mai rau din lume. Reversul medaliei. Ca si Rex si Raymond are puterea de a merge pana la capat. Apoi revenim la primul moment, `sunt gata sa fac orice...`. Pentru Raymond provocarea e personala si o prinde din zbor. Repet, pentru mine sunt pe picior de egalitate, pt. ambii limitele nu exista.
Desi intervine intr-un moment tensionat (pentru majoritatea privitorilor chiar momentul culminant, personal secventa pe sound electro anii 80 mi se pare adevaratul varf de tensiune, demn de final), revenind, desi intervine intr-un moment tensionat replica lui Rex it can't be m-a dus cu gandul (si contrar la ce te-ai astepta de la un thriller/horror chiar m-a facut sa zambesc) la celebra Aah, they stole my friggin kidney din si mai celebrul Charlie the Unicorn.
Sfarsitul, actiunea propriu zisa simbolic are legatura cu titlul romanului (The Golden Egg, again) si cu visul lui Rex, vis recurent pe care Saskia il relatase initial. Data fiind natura filmului nu vreau sa spun mai multe nici despre film si cu atat mai putin despre final. Doar ca simbolismul are si el un rol destul de important insa necesita ceva atentie pentru a-l descoperi.
Cea mai mare greseala care cred ca se poate face (una e ca in cazul in care deznodamantul te dezamageste oarecum, aveai asteptari mai mari...sa cataloghezi fara a sta prea mult pe ganduri filmul ca slab) e a se considera ca personajele sunt insuficient dezvoltate. Sluizer asa le-a dorit, reale, simple, fara inutile perdele, umane, ceva gen personajele lui Todd Solondz din Happiness.
Un film mai mult decat interesant cu un imens potential de impact, depinde doar de sensibilitatea personala (si iar inca de ceva ce nu pot mentiona) cat va afecta pe fiecare. Pe mine personal mai putin decat ma asteptam dar realizez ca e genul de film which grows on you. Nu in ultimul rand sunt la prima vizionare si acesta se preteaza mai multora, chiar e indicat zic pt. a percepe cat mai mult din feelingul degajat

Niciun comentariu: