Údolí včel aka The Valley of the Bees (1968) - František Vláčil

Vorbeam mai demult despre Naruse si spuneam ca este unul din clasicii niponi care din diverse motive nu a fost (re)cunoscut decat in tara sa. Situatia este extrem de asemanatoare si cu František Vláčil, si el un mare regizor insa cunoscut doar in tara natala sau in cercuri foarte inalte ale criticii pana nu demult.
Este imposibil a vorbi despre Vláčil si al sau Údolí včel fara a mentiona alt film al sau, Marketa Lazarová, film votat in 1998 de catre un juriu format din 100 critici autohtoni ca fiind cel mai bun al cinematografiei cehe din toate timpurile. Desi parerea este impartasita de catre majoritate asta conteaza mai putin in opinia mea, ce conteaza e faptul in sine ce ne permite sa ne facem o parere referitor la valoarea indiscutabila a acestui important regizor ceh.
Realizat (sau mai degraba terminat pentru ca a durat cinci ani intreaga realizare a sa) in acelasi an ca si Údolí včel, Marketa Lazarová este doar unul dintre filmele ce i-au adus lui Vláčil comparatii cu monstri sacri ai cinematografiei si ii numesc aici pe Kurosawa, Bergman, Paradjanov, Tarkovsky sau Welles. Comparatiile cu acestia, mai degraba complet meritate decat deplasate au la baza in special realismul portretizarilor cinematice ale erei medievale, subiect aprofundat in ambele filme mentionate.
Inceput imediat dupa proiectul de durata ce l-a reprezentat Marketa Lazarová (probabil ma voi opri in viitor asupra acestui film, daca nu pentru renume si frumusete macar pentru picanteria detaliilor legate de realizarea sa si tot merita). The Valley of the Bees este realizat in neasteptat de putin timp, cateva luni, un adevarat record tinind seama de cei doi ani ai filmarilor si cinci in intregime dedicati proiectului Marketei Lazarová. Continuitatea proiectelor e lesne de observat, Vláčil intentioneaza chiar sa foloseasca aceleasi decoruri si recuzita insa acestea nu vor putea fi folosite deteriorandu-se. Inainte sa descopere acest fapt impreuna cu Vladimir Körner deja apucase sa scrie scenariul la The Valley of the Bees. Filmul va fi terminat iar Marketa Lazarová va fi inca in stadiul de post-productie.
Realizat in era sovietica, cu doar un an inainte ca tancurile rusesti sa invadeze Praga The Valley of the Bees prezinta tema crestinismului opus paganismului si a nefastelor efecte pe care religia organizata o poate avea. Desi actiunea se regaseste in 1200 trimiterile la situatia prezenta in vremurile acelea, la oranduirea momentului sunt multiple. Subtile in acelasi timp.
Vláčil nu este doar regizor ci artist prin definitie. Pictor si studiind de-a lungul vietii estetica si istoria artei el demonstreaza un vadit interes pentru asa-zisa poezie vizuala iar intensitatea pe care o creeaza in acest proces duce cu gandul la gigantii spatiului sovietic, Tarkovsky si Paradjanov. Abordarea sa insa este mai degraba dramatica decat contemplativa.
Desi permanent atras de reconstructia si relatarea istorica filmele sale sunt menite dupa cum chiar el spune ca dialoguri cu propriile/prezentele sale timpuri. Teme istorice ca Est impotriva Vest, crestinism impotriva paganism si cehi impotriva germani sunt preferatele sale, aici avem cazul al doilea si paralelele catre timpurile prezente sunt nelipsite.
Plasata pe cand cruciadele incepusera si Europa se afla in plina tranzitie sau mai degraba orbecaiala prin epoca intunecata, timp in care biserica era atotputernica, actiunea ne prezinta doar cateva personaje ce incearca sa razbeasca prin timpurile intunecate, personaje extrem de reprezentative ale vremii.
Personajul principal este tanarul Ondřej. Filmul incepe cu nunta tatalui sau cu mult mai tanara mireasa, apropiata de varsta lui Ondřej. Frumusetea si prospetimea acesteia sunt izbitoare. Ondřej strica nunta si actiunea ia o turnura dramatica, viata fiindu-i salvata doar prin invocatii, prin promisiunea tatalui ca in schimbul acesteia Ondřej se va dedica unui ordin crestin. Planul actiunii se schimba si ni-l arata pe Ondřej membru al ordinului cavalerilor teutoni, ordin ce avea pe acelasi plan ca importanta religia si aspectul militar. Sau altfel spus aducea credinta prin sabie in timpurile respective. Ne este prezentata prietenia acestuia cu Armin, in fapt mentorul sau. Se induce ideea de homosexualitate dar referirile nu sunt directe ci trebuiesc descifrate printre randuri.
Diferenta majora intre cei doi este pe planul credintei, Armin este a true believer in timp ce Ondřej este prezent aici doar datorita simtului de vina al tatalui sau, simt reflectat in promisiunea mentionata.
Filmul ca si Marketa Lazarová are doua jumatati distincte. In prima Ondřej este prezentat suportand un proces de asa-zisa curatire sufleteasca, in fapt o extrema purificare religioasa ce incorporeaza renuntarea la intreg factorul lumesc, rude, bunuri si chiar contact fizic cu alti semeni. Unul dintre episoade prezinta puterea acestor credinte si ce pedeapsa implica nerespectarea acestora. In alt episod excelent prezentat cinematic Armin rememoreaza una din cruciadele la care a participat si mesajul dorit de Vláčil este puternic, in loc ca aceasta sa se incheie glorios si actorii sai sa atinga zidurile Ierusalemului se incheie tragic, ciuma (referire directa la moralitatea mai mult decat indoielnica a cruciatilor) secerandu-i pe majoritatea si impiedicandu-i sa-si atinga telul.
Diferenta despre care vorbeam intre cele doua personaje principale ii va face pe cei doi sa-si desparta caile oarecum in a doua parte a filmului, Ondřej scapa de puternica influenta a lui Armin si porneste intr-un adevarat quest spre pamanturile parintesti. Armin il urmeaza ca o umbra spre a-l readuce pe calea cea dreapta.
Filmul continua intr-o nota de totala disperare si pierzanie culminind cu o (tehnic vorbind) incestuoasa casatorie intre Ondřej si cea care indirect l-a trimis in aceasta silnica aventura, acum vaduva. Cinematografia si fotografia prezentate sunt cuceritoare.
Personajele lui Vláčil se lasa ghidate ori de un cod moral indoielnic ori de propriile dorinte cel mai adesea animalice. Ambele ofera o viziune poate chiar mai neagra decat timpurile istorice asupra naturii umane. Gradul de imersiune in acest extrem de bine simulat ev mediu ma vad nevoit sa repet ca si in alte dati... poate diferi de la persoana la persoana, eu personal am fost captivat total pe durata filmului.
Mesajul alegoric, acela al omului fortat sa faca parte dintr-un ordin, organizatie stricta si dezumanizarea sa se suprapune cu ocupatia sovietica. Filmul nu este interzis dar Vláčil va avea permanent probleme de acum inainte cu regimul sovietic. Precursor al new wave-ului cehoslovac, František Vláčil reprezinta una din cele mai importante si in acelasi timp ignorate valori ale cinematografiei central-est europene.

Suffering is the way to God